MKNOD

mknod − creaza fisiere speciale bloc sau caracter

mknod [optiuni] nume {bc} major minor
mknod [optiuni] nume p

Optiuni GNU (forma cea mai scurta): [−m mod] [−−help] [−−version] [−−]

mknod creaza un FIFO (pipe cu nume), fisier special caracter, sau fisier special bloc nume.

Un fisier special este un triplet (boolean, intreg, intreg) ce este stocat in sistemul de fisiere. Valoalea booleana alege intre un fisier special caracter si un fisier special bloc. Cei doi intregi sunt numarul major si cel minor al dispozitivului.

Prin urmare, un fisier special ocupa foarte putin spatiu pe disc si este folosit numai pentru comunicarea cu sistemul de operare, nu pentru stocarea datelor. Adeseori, fisierele speciale se refera la dispozitive hardware (disc, banda magnetica, terminal tty, imprimanta) sau la servicii ale sistemului de operare (/dev/null, /dev/random).

Fisierele speciale bloc sunt de obicei dispozitive de tipul discurilor (unde datele por fi accesate printr-un numar de bloc si are sens sa existe un cache pentru bloc). Toate celelalte dispozitive sunt fisiere speciale caracter. (Cu multa vreme in urma, distinctia era diferita: I/O dinspre/catre un fisier special caracter era fara buffere, iar cea cu un fisier special bloc era printr-un buffer.)

Comanda mknod este cea care creaza fisiere de acest tip.

Argumentul care urmeaza dupa nume specifica tipul fisierului ce urmeaza a fi creat:

p

pentru un FIFO

b

pentru un fisier special (cu buffer) bloc

c

pentru un fisier special (fara buffer) caracter

Versiunea GNU a lui mknod permite optiunea u (‘unbuffered’ - fara buffer) ca un sinonim pentru c.

Cand este creat un fisier special bloc sau caracter, numerele majore si minore ale dispozitivului pot fi furnizate dupa tipul fisierului (ca numar zecimal, sau octal ce incep cu un 0; versiunea GNU permite si numere hexazecimale ce incep cu 0x). În mod implicit, modul fisierelor create este 0666 (‘a+rw’), mai putin bitii setati in umask.

−m mod, −−mode=mod

Seteaza modul fisierelor create ca mod, care poate fi simbolic ca pentru chmod(1), si apoi foloseste modul implicit ca punct de plecare.

−−help

Afiseaza un mesaj despre modul de folosire la iesirea standard si termina cu succes.

−−version

Afiseaza informatii despre versiune la iesirea standard, apoi termina cu succes.

−−

Termina lista de optiuni.

POSIX nu descrie aceasta comanda pentru ca nu este portabila si recomanda folosirea lui mkfifo(1) pentru a crea FIFO−uri. SVID are o comanda /etc/mknod cu sintaxa de mai sus, dar fara optiunea de mod.

Pe un sistem Linux (versiunea 1.3.22 sau mai nou) fisierul /usr/src/linux/Documentation/devices.tex contine o lista de dispozitive cu numele dispozitivelor, tipul, numarul major si numarul minor.

Aceasta pagina descrie mknod asa cum este gasit in pachetul fileutils-4.0; alte versiuni pot fi usor diferite. Trimiteti corectii si adaugiri la aeb@cwi.nl. Raportati bug-uri in program la fileutils-bugs@gnu.ai.mit.edu.

Pagina a fost tradusa pentru RoLix.org de man_la_rolix_punct_org.

chmod(1), mkfifo(1), mknod(2)